ilicit, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. illicite, lat. illicitus)
Etimologie: (fr. illicite, lat. illicitus)
1. I. interzis de lege; care nu este legal; (prin ext.) necinstit.
2. care este interzis de morală sau de lege.
3. (antonime) licit, legal, moral.
4. II. faptă penală, infracțiune, act de conduită contrar legii.